Legea Anti-Fugari – 7 Zile să te predai

România s-a confruntat în ultimii ani cu un fenomen juridic alarmant care a determinat adoptarea Legii nr. 19/2025, cunoscută în spațiul public sub denumirea „Legea anti-fugari”. Un număr tot mai mare de persoane condamnate definitiv au ales să părăsească țara pentru a evita executarea pedepselor cu închisoarea. Această tendință, amplificată de cazuri extrem de mediatizate în care figuri publice au preferat să se refugieze în străinătate, a impus o reacție fermă din partea autorităților.
1. Legea anti-fugari și când a intrat în vigoare
Legea nr. 19/2025, popular numită “Legea anti-fugari” sau “Legea fugarilor”, reprezintă una dintre cele mai importante modificări legislative din domeniul dreptului penal adoptate în România în ultimii ani. Această lege a fost concepută pentru a combate fenomenul condamnaților care se sustrag de la executarea pedepselor privative de libertate.
Data intrării în vigoare este 17 martie 2025, după ce legea a fost promulgată pe 14 martie 2025.
Prin intermediul acestei Legi au fost adăugate în conținutul art. 285 din Codul Penal următoarele mențiuni:
- Alin. (31) – Se consideră evadare şi fapta persoanei condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliţie în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei.
- Alin. (4) – În situaţiile prevăzute la alin. (1), (2), alin. (3) lit. a) şi b) şi alin. (31), pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.
Astfel, după trecerea termenului legal de 7 zile, fugarul comite automat infracțiunea de evadare și riscă o pedeapsă suplimentară cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, care se adaugă la pedeapsa inițială.
2. Persoanele afectate de Legea anti-fugari
Legea anti-fugari se aplică unui spectru larg de persoane, principala categorie vizată fiind reprezentată de toate persoanele condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii (excepția constând în pedepsele a căror executare a fost suspendată conform prevederilor art. 91 și urm. din Codul Penal), indiferent de gravitatea infracțiunii sau de cuantumul pedepsei. Nu există excepții bazate pe natura faptei săvârșite, vârsta condamnatului sau alte criterii de diferențiere.
Conform art. II din Legea nr. 19/2025, “în cazul hotărârilor care au rămas definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, termenul de 7 zile curge de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Aceasta înseamnă că, în principiu, persoanele care au fost condamnate printr-o hotărâre definitivă înainte de data de 17 martie 2025 au fost obligate să se predea în termen de 7 zile de la această dată, respectiv până pe 23 martie 2025, împlinirea termenului calculându-se potrivit art. 186 din Codul Penal.
Situația condamnaților aflați în străinătate este reglementată în aceeași manieră – indiferent de țara în care se află, de statutul lor juridic în respectiva țară sau de eventualele proceduri de azil în curs, aceștia rămân supuși obligației de a se preda în termenul legal. La momentul intrării în vigoare a legii, un număr considerabil de persoane condamnate definitiv se sustrăgeau de la executarea pedepsei, aflându-se pe listele de persoane urmărite.
Excepțiile de la aplicarea legii sunt extrem de limitate și se referă exclusiv la situațiile în care a intervenit prescripția executării pedepsei conform prevederilor Codului penal.
3. Predarea fugarului
Termenul de 7 zile reprezintă elementul central al noii legislații și se calculează diferit în funcție de momentul condamnării. Pentru hotărârile care au devenit definitive după 17 martie 2025, termenul de 7 zile începe să curgă din momentul în care hotărârea a rămas definitivă. Pentru condamnările anterioare acestei date, termenul a început să curgă din 17 martie 2025, ceea ce înseamnă că persoanele respective au avut obligația să se predea până în data de 23 martie 2025.
Procedura de predare este simplă din punct de vedere formal: persoana condamnată trebuie să se prezinte la organul de poliție competent în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei. Nu este specificat în lege la care anume organ de poliție trebuie să se facă prezentarea. Astfel, alegerea organului de poliție rămâne la latitudinea persoanei condamnate.
Consecințele nerespectării termenului sunt severe și imediate. Din momentul expirării celor 7 zile, persoana în cauză comite automat infracțiunea de evadare în forma asimilată. Această infracțiune este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pedeapsă care se adaugă obligatoriu la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.
Structurile competente pentru punerea în aplicare sunt cele din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care pun în executare ordinul de dare în urmărire potrivit art. 522 din Codul de Procedură Penală, acestea având obligația să sesizeze organele de urmărire penală în momentul expirării termenului de 7 zile pentru începerea urmăririi penale cu privire la noua infracțiune de evadare, potrivit art. III din Legea nr. 19/2025.
4. Informații suplimentare
Acest material are un scop pur informativ și educațional, conținutul acestuia neputând fi asimilat unei forme de consultanță juridică în materie penală. Pentru a înțelege cu exactitate ce drepturi sau obligații ai într-o anumită procedură penală, este important să consulți un avocat specializat în dreptul penal.
Pentru o analiză aprofundată a consecințelor acestei modificări legislative se poate vedea următorul articol de specialitate la care am contribuit în calitate de autor:
- Infracțiunea de evadare: Suprareglementare sau Necesitate?, în JBC nr. 2/2024, Editura Solomon.
Vlad Ulici este avocat în Baroul Cluj. Specializările acestuia sunt dreptul penal și criminalitatea informatică, având un masterat în Științe penale și Criminalistică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Date de contact
Telefon: 0741.132.923
E-mail: vlad.ulici@zic.legal