Calculator online pentru liberarea condiționată

Fracția depinde de felul pedepsei, de durata ei și de vârsta persoanei condamnate. La închisoare, art. 100 din Codul penal cere executarea a cel puțin două treimi din pedeapsă, dacă aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin trei pătrimi, dar nu mai mult de 20 de ani, dacă pedeapsa este mai mare de 10 ani. Pentru condamnatul care a împlinit 60 de ani, fracțiile sunt de jumătate, respectiv de două treimi. La detențiunea pe viață, art. 99 din Codul penal cere 20 de ani de detențiune executați efectiv și o bună conduită pe toată durata executării. Fracția nu este singura condiție. La închisoare, persoana trebuie să se afle în regim semideschis sau deschis. În toate cazurile trebuie îndeplinite integral obligațiile civile din hotărârea de condamnare, afară de situația în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, iar instanța trebuie să aibă convingerea că persoana s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Pedeapsa stabilită de instanță rămâne aceeași. Munca are efect asupra calculului fracției, pentru că anumite zile de muncă se socotesc ca un număr mai mare de zile executate. Raportul diferă după cum munca este remunerată, neremunerată sau prestată pe timpul nopții și este stabilit de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013. Se mai adaugă 30 de zile pentru absolvirea unui an școlar din învățământul general obligatoriu și 20 de zile pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională. Aceste zile nu pot coborî executarea efectivă sub un prag minim. La închisoarea de până la 10 ani, liberarea nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a jumătate din pedeapsă, iar la închisoarea mai mare de 10 ani, înainte de executarea efectivă a două treimi. Pentru condamnatul care a împlinit 60 de ani, pragurile sunt de o treime, respectiv de jumătate (art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal). Zilele câștigate prin muncă sau instruire nu pot fi revocate (art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013).

Împlinirea fracției nu atrage eliberarea automată. Comisia pentru liberare condiționată din penitenciar formulează propunerea ținând seama de fracțiunea executată efectiv și de zilele considerate executate potrivit art. 96 din Legea nr. 254/2013, de regimul de executare, de îndeplinirea obligațiilor civile din hotărârea de condamnare, de conduita persoanei condamnate și de eforturile sale de reintegrare socială (muncă, activități educative, instruire școlară, recompense și sancțiuni disciplinare), precum și de antecedentele penale (art. 97 alin. (3) din Legea nr. 254/2013). Dacă face propunerea de liberare, comisia înaintează procesul-verbal judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Dacă apreciază că persoana condamnată nu întrunește condițiile, comisia fixează un termen de reexaminare de cel mult un an. Persoana condamnată se poate adresa ea însăși judecătoriei, cu cerere de liberare condiționată, în 3 zile de la data la care a luat la cunoștință, sub semnătură, procesul-verbal (art. 97 alin. (11) din Legea nr. 254/2013). Decizia aparține instanței, care trebuie să aibă convingerea că persoana s-a îndreptat și se poate reintegra în societate (art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal).

Da. Hotărârea judecătoriei prin care se admite sau se respinge liberarea condiționată poate fi atacată cu contestație la tribunal, în 3 zile de la comunicare (art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală). Competent este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința (Decizia ÎCCJ nr. 17/2024, RIL). Contestația procurorului suspendă executarea hotărârii. Dacă respinge cererea sau propunerea, judecătoria fixează un termen de cel mult un an, care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii, după care cererea poate fi reînnoită (art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală).