Reabilitarea penală și radierea cazierului judiciar

- Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile rezultate din condamnare, însă nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și nu obligă la reintegrarea în funcția pierdută.
- Reabilitarea de drept operează după 3 ani fără o nouă infracțiune, pentru amendă, pentru închisoarea care nu depășește 2 ani sau pentru închisoarea cu executarea suspendată sub supraveghere. În ultimul caz, cei 3 ani curg de la împlinirea termenului de supraveghere.
O condamnare penală definitivă produce consecințe care depășesc executarea pedepsei. Decăderile, interdicțiile și incapacitățile care o însoțesc pot închide accesul la anumite profesii și funcții publice, iar mențiunea din cazierul judiciar le face vizibile. Reabilitarea penală este principalul instrument prin care aceste consecințe încetează. Nu este însă singurul: art. 15 alin. (1) din Legea nr. 290/2004 prevede scoaterea din evidența cazierului și în caz de dezincriminare, de amnistie, de achitare ori de încetare a procesului penal, precum și după trecerea a 20 de ani de la rămânerea definitivă a unei condamnări la amendă sau la o pedeapsă privativă de libertate de cel mult 3 ani, chiar executată (lit. d)).
Ce este reabilitarea penală?
Reabilitarea penală este instituția juridică prin care încetează, pentru viitor, decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă dintr-o hotărâre definitivă de condamnare. Acesta este chiar efectul pe care i-l atribuie art. 169 alin. (1) din Codul penal, iar în plan administrativ ea atrage scoaterea din evidența cazierului judiciar, în temeiul art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar.
Efectul are două limite prevăzute expres de lege:
- Art. 169 alin. (2) Cod penal precizează că reabilitarea „nu are ca urmare obligația de reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut”, iar alin. (3) că ea „nu are efecte asupra măsurilor de siguranță”.
Reabilitarea trebuie deosebită de amânarea aplicării pedepsei (art. 83-90 din Codul penal). În ipoteza amânării aplicării pedepsei, instanța stabilește pedeapsa, dar amână aplicarea acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani. La împlinirea acestui termen, pedeapsa nu se mai aplică și persoana nu este supusă decăderilor, interdicțiilor sau incapacităților ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, dacă nu s-a dispus revocarea amânării și dacă nu s-a descoperit o cauză de anulare (art. 90 alin. (1) din Codul penal). Nu se parcurge nicio procedură de reabilitare, însă, potrivit alin. (2), amânarea nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărâre.
Amânarea aplicării pedepsei nu lasă cazierul judiciar „curat” pe durata supravegherii. Art. 9 lit. b) din Legea nr. 290/2004 prevede că în cazierul judiciar se înscrie „renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei”, alături de „suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei”, iar art. 15 alin. (1) lit. h) din aceeași lege dispune scoaterea din evidență abia după ce „au trecut 2 ani de la data când s-a pronunțat o hotărâre definitivă de amânare a aplicării pedepsei și nu s-a dispus revocarea sau anularea amânării”. Până la acel moment, mențiunea este vizibilă în cazierul judiciar. Renunțarea la aplicarea pedepsei se înscrie și ea în cazierul judiciar, potrivit art. 9 lit. b), însă art. 15 alin. (1) nu îi atașează un termen propriu de scoatere din evidență, cum face la lit. h) pentru amânarea aplicării pedepsei.
1. Reabilitarea de drept vs. reabilitarea judecătorească
Legislația din România reglementează două modalități distincte ale reabilitării:
A. Reabilitarea de drept (art. 165 Cod penal)
Această formă de reabilitare operează în mod automat, prin simplul fapt al trecerii timpului, fără a fi necesară sesizarea unei instanțe de judecată, în măsura în care sunt întrunite condițiile legale. Ea este rezervată exclusiv condamnărilor de o gravitate redusă. Potrivit textului legal, reabilitarea de drept are loc atunci când:
- Pedeapsa aplicată este amenda;
- Pedeapsa aplicată este închisoarea care nu depășește 2 ani;
- Pedeapsa aplicată este închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.
Condiția pe care textul o atașează celor trei ipoteze este ca, în decurs de 3 ani, condamnatul să nu fi săvârșit o altă infracțiune. Prin urmare, o infracțiune nouă comisă în acest interval împiedică reabilitarea de drept.
Termenul de 3 ani se calculează, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul penal, de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris, iar pentru amendă alin. (2) leagă curgerea de momentul în care aceasta „a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod”. În cazul suspendării executării sub supraveghere se impune o nuanțare. Art. 98 alin. (1) prevede că, dacă nu s-a comis o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea și nu s-a descoperit o cauză de anulare, „pedeapsa se consideră executată”. Art. 167 alin. (4) dispune expres că, în această ipoteză, „termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere”. Condițiile și durata acestei modalități de executare sunt detaliate în articolul despre suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
B. Reabilitarea judecătorească (art. 166 Cod penal)
În ipoteza condamnărilor la pedepse cu închisoarea mai mari de 2 ani, cu executare efectivă, reabilitarea nu mai poate opera automat. Închisoarea cu executarea suspendată sub supraveghere rămâne în sfera reabilitării de drept chiar dacă pedeapsa depășește 2 ani, deoarece suspendarea se poate dispune pentru pedepse de până la 3 ani (art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal). Cuantumul pedepsei nu este însă singurul criteriu: reabilitarea de drept este exclusă și atunci când condamnatul a săvârșit o altă infracțiune în termenul de 3 ani, chiar dacă fiecare pedeapsă, luată separat, nu depășește 2 ani. Persoana condamnată trebuie să inițieze o procedură judiciară în fața instanței de judecată competente. Aceasta implică depunerea unei cereri scrise și dovada că, în intervalul prevăzut de art. 166 din Codul penal, condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune și că a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
2. Cum se calculează termenele de reabilitare?
Termenele de reabilitare judecătorească sunt de 4, 5, 7 sau 10 ani, în funcție de pedeapsa aplicată (art. 166 alin. (1) din Codul penal):
- 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani;
- 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;
- 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detențiunii pe viață, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;
- 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață considerată executată ca urmare a grațierii, a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate.
Astfel, detențiunea pe viață comutată sau înlocuită cu închisoarea atrage termenul de 7 ani, nu pe cel de 10, iar termenul de 10 ani privește exclusiv detențiunea pe viață considerată executată prin grațiere, prescripție ori liberare condiționată.
Momentul de la care încep să curgă aceste termene este reglementat de art. 167 Cod penal. Regula, în alin. (1), este că ele se socotesc „de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris”. Alin. (3) tratează separat grațierea totală sau grațierea restului de pedeapsă, alin. (4) suspendarea sub supraveghere, iar alin. (5) condamnările succesive, ipoteză în care termenul „se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la data executării ultimei pedepse”.
Termenul nu curge de la stingerea pedepsei complementare. Art. 167 alin. (1) se referă strict la pedeapsa principală. Trebuie menționat că art. 150 leagă reabilitarea de drept a persoanei juridice de momentul în care „pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată”.
3. Condițiile cumulative pentru reabilitarea judecătorească
Pe lângă împlinirea termenului, art. 168 din Codul penal cere două condiții cumulative:
- Necomiterea de noi infracțiuni: persoana condamnată „nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166”. Precizăm că nu operează o „întrerupere” a termenului, instituție pe care Codul penal actual nu o cunoaște în această materie. Condiția privește săvârșirea unei infracțiuni, nu pronunțarea unei soluții de condamnare;
- Achitarea cheltuielilor de judecată și a obligațiilor civile: condamnatul „a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri”.
Cât privește obligațiile civile, art. 168 lit. b) din Codul penal admite două situații în care neplata nu împiedică reabilitarea: condamnatul dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau partea civilă a renunțat la despăgubiri. În practică, imposibilitatea de plată se dovedește cu acte fiscale, adeverințe de venit sau alte mijloace de probă. Art. 534 alin. (1) din Codul de procedură penală arată ce poate face instanța în această ipoteză: dacă cel condamnat dovedește că nu i-a fost cu putință să achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța, apreciind împrejurările, poate fie să dispună reabilitarea, fie să acorde un termen pentru achitarea în întregime sau în parte a sumei datorate, termen care, potrivit alin. (2), „nu poate depăși 6 luni”.
4. Procedura de urmat în fața instanței de judecată
Procedura este reglementată de art. 527-537 din Codul de procedură penală. Potrivit art. 529, competentă este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate. Cererea se formulează de condamnat, iar după moartea acestuia, potrivit art. 530 alin. (1), de soț sau de rudele apropiate, care pot totodată continua o procedură pornită anterior decesului.
Potrivit art. 530 alin. (4) din Codul de procedură penală, la cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condițiile reabilitării. În practică, dosarul cuprinde:
- Cererea de reabilitare, cu mențiunile impuse de art. 530 alin. (3);
- Copia hotărârii de condamnare definitivă, cu mențiunea rămânerii definitive;
- Dovada achitării cheltuielilor de judecată;
- Dovada îndeplinirii obligațiilor civile (chitanțe, declarații notariale de primire a sumelor de la partea civilă) ori, după caz, dovezile din care rezultă imposibilitatea de plată sau renunțarea părții civile la despăgubiri.
Fișa de cazier judiciar nu trebuie obținută de către petent. Potrivit art. 531 Cod procedură penală, după fixarea termenului „se dispune citarea persoanei care a solicitat reabilitarea și a persoanelor a căror ascultare instanța o consideră necesară”, „se iau măsuri pentru aducerea dosarului în care s-a pronunțat condamnarea” și „se solicită copia fișei cazierului judiciar al condamnatului”. Textul nu prevede verificări prin serviciul de probațiune sau prin organele de poliție, însă nici nu închide lista: se dispune citarea „și a persoanelor a căror ascultare instanța o consideră necesară”, iar art. 533 alin. (1) obligă instanța să verifice „dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea reabilitării”.
Judecarea are loc, potrivit art. 533 alin. (1), în ședință nepublică, instanța ascultând persoanele citate prezente, concluziile procurorului și ale petiționarului. Dacă între timp s-a pus în mișcare acțiunea penală față de condamnat pentru altă infracțiune, alin. (2) impune suspendarea examinării cererii până la soluționarea definitivă a acelei cauze.
Sentința este supusă contestației în termen de 10 zile de la comunicare, potrivit art. 535, contestația fiind soluționată de instanța ierarhic superioară, în ședință nepublică, cu citarea petentului și cu participarea obligatorie a procurorului. În caz de respingere pentru neîndeplinirea condițiilor din art. 168 din Codul penal, art. 170 alin. (1) din Codul penal interzice o nouă cerere „decât după un termen de un an, care se socotește de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă”. Excepția, prevăzută de alin. (3), privește cererea respinsă pentru neîndeplinirea unor condiții de formă, care poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală. Cererea introdusă înainte de împlinirea termenului legal se respinge, dar poate fi repetată după împlinirea lui (art. 532 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură penală). Dacă executarea pedepsei s-a prescris, cererea nu poate fi formulată atunci când lipsa executării este imputabilă condamnatului (art. 532 alin. (3)). Reabilitarea judecătorească obținută poate fi anulată dacă se descoperă ulterior că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi dus la respingerea cererii (art. 171 din Codul penal). Anularea o dispune instanța prevăzută la art. 529 din Codul de procedură penală, din oficiu sau la cererea procurorului (art. 536).
Întrebări frecvente
La ce instanță se depune cererea de reabilitare judecătorească?
Cererea se depune la instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea sau la instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul. Dacă la data cererii condamnatul domiciliază în străinătate, este competentă și instanța în a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu (art. 529 din Codul de procedură penală). Sentința se atacă cu contestație în 10 zile de la comunicare (art. 535).
Cât durează reabilitarea și când se scoate condamnarea din cazier?
Termenul depinde de tipul reabilitării. Reabilitarea de drept intervine după 3 ani fără o nouă infracțiune, pentru amendă, pentru închisoarea care nu depășește 2 ani sau pentru închisoarea cu executarea suspendată sub supraveghere. Cei 3 ani curg de la executarea pedepsei principale, la amendă de la achitarea integrală, iar la suspendare abia de la împlinirea termenului de supraveghere (art. 167 alin. (4) din Codul penal). Pentru reabilitarea judecătorească, art. 166 alin. (1) din Codul penal prevede termene de 4, 5, 7 sau 10 ani, care curg, ca regulă, de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale. După reabilitare, condamnarea se scoate din evidența cazierului judiciar (art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 290/2004).
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru reabilitarea judecătorească?
Art. 168 din Codul penal prevede doar două condiții: condamnatul să nu fi săvârșit o altă infracțiune în intervalul prevăzut de art. 166 și să fi achitat integral cheltuielile de judecată și să-și fi îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Excepție face situația în care condamnatul dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească ori partea civilă a renunțat la despăgubiri. Enumerarea este limitativă, iar buna conduită și asigurarea mijloacelor de existență prin muncă nu figurează printre aceste condiții.
Concluzie
Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile rezultate dintr-o condamnare, cu limitele din art. 169 alin. (2) și (3) din Codul penal. Pentru amendă, pentru închisoarea de cel mult 2 ani și pentru închisoarea cu executarea suspendată sub supraveghere, reabilitarea operează de drept la împlinirea celor 3 ani fără o nouă infracțiune, fără nicio cerere la instanță. Pentru celelalte condamnări se parcurge procedura din art. 527-537 din Codul de procedură penală, iar instanța verifică cele două condiții din art. 168 din Codul penal.
Două termene merită reținute. În caz de suspendare sub supraveghere, cei 3 ani curg abia de la împlinirea termenului de supraveghere (art. 167 alin. (4) din Codul penal). Sentința dată asupra cererii de reabilitare se atacă cu contestație în 10 zile de la comunicare (art. 535 din Codul de procedură penală).
Pentru o verificare orientativă a termenelor poți folosi gratuit calculatorul online pentru reabilitare.
Acest material are un scop pur informativ și educațional, conținutul acestuia neputând fi asimilat unei forme de consultanță juridică în materie penală. Pentru a înțelege cu exactitate ce drepturi sau obligații ai într-o anumită procedură, este important să consulți un avocat specializat.
Echipa ZIC îți poate evalua cazul și stabili pașii următori în materie penală.


