Conducerea sub influența alcoolului și a substanțelor psihoactive (art. 336 Cod penal)
- Pragul penal la alcool rămâne o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilită pe probe biologice, nu pe aparatul etilotest.
- Legea nr. 172/2024 a exclus amânarea aplicării pedepsei la art. 336, prin introducerea art. 83 alin. (2¹) Cod penal.
- La substanțe psihoactive nu există prag, însă Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți obligă organul de urmărire penală să facă dovada aptitudinii substanței de a afecta capacitatea de a conduce, nu doar prezența ei în probele biologice.
- Suspendarea pedepsei sub supraveghere (condamnarea cu suspendare) nu este posibilă atunci când fapta a fost urmată de uciderea din culpă a unei persoane, potrivit art. 91 alin. (3¹) Cod penal.
Norma de incriminare prevăzută la art. 336 Cod penal a fost modificată prin Legea nr. 172/2024, iar chestiunea cea mai disputată din practica judiciară, aceea a substanțelor psihoactive, a fost lămurită abia prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analiza de față pornește de la textul actual și de la deciziile obligatorii pronunțate până acum.
În ce constă infracțiunea prevăzută de art. 336 Cod penal?
Art. 336 Cod penal incriminează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, fie de o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, fie de o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive. Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Pentru reținerea acestei infracțiuni este așadar necesar să discutăm despre următoarele:
- Să existe o acțiune de conducere a unui vehicul. Prin Decizia nr. 6/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea de conducere nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie.
- Vehiculul trebuie să fie condus pe un drum public. Potrivit art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002, prin drum public se înțelege „orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice”, drumurile închise circulației publice fiind semnalizate la intrare cu inscripții vizibile. O curte interioară, o parcare privată închisă sau un drum forestier nedeschis circulației publice nu intră în această categorie. Este discutabil în ce măsură parcarea unui aeroport sau parcarea unui mall intră sub incidența noțiunii de drum public.
- Legea trebuie să prevadă obligația deținerii permisului de conducere. Potrivit art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul este obligatoriu pentru conducerea autovehiculelor, a tramvaielor și a tractoarelor agricole sau forestiere. Autovehicul este, în sensul art. 6 pct. 6 din aceeași ordonanță, orice vehicul echipat cu motor de propulsie, troleibuzele fiind asimilate.
1. Textul în vigoare și ce a schimbat Legea nr. 172/2024
Forma actual─â a normei, aplicabil─â de la 3 iunie 2024, are trei alineate.
a) Varianta tip, alin. (1). Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Pedeapsa: închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Amenda nu este prevăzută ca pedeapsă alternativă, ceea ce înseamnă că singura pedeapsă posibilă este închisoarea.
b) Varianta asimilată, alin. (2). Cu aceeași pedeapsă se sancționează persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
c) Varianta agravată, alin. (3). Dacă persoana aflată în una dintre situațiile de la alin. (1) sau (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase, se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Distinct de acestea, art. 336¹ din Codul penal incriminează consumul de alcool sau de alte substanțe psihoactive de către conducătorul unui vehicul după producerea unui accident soldat cu uciderea sau vătămarea unei persoane, până la recoltarea mostrelor biologice. Consumul nu constituie infracțiune dacă substanțele sunt administrate de personal medical autorizat, atunci când starea de sănătate sau vătămarea conducătorului auto impune administrarea lor.
2. Pragul de 0,80 g/l: ce anume se măsoară și care este momentul de referință
Valoarea afișată de aparatul etilotest se exprimă în mg/l alcool pur în aerul expirat și nu este cea la care se raportează norma de incriminare. Art. 336 alin. (1) Cod penal se referă la îmbibația alcoolică din sânge, exprimată în g/l alcool pur, care se stabilește prin analiza mostrelor biologice. Testarea cu aparatul are rolul unei verificări prealabile, nu al probei care fundamentează o soluție de trimitere în judecată sau de condamnare.
Sub pragul de 0,80 g/l fapta rămâne contravenție. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice consideră aflată sub influența băuturilor alcoolice persoana care are o îmbibație alcoolică în sânge de până la 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar sancțiunea contravențională este prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din aceeași ordonanță.
Momentul relevant. În forma sa inițială, art. 336 alin. (1) raporta îmbibația alcoolică „la momentul prelevării mostrelor biologice”. Prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că această sintagmă este neconstituțională. Astfel, infracțiunea se consumă în momentul conducerii, iar starea de pericol trebuie raportată la acel moment, nu la unul ulterior, care depinde de rapiditatea cu care organele judiciare reușesc să preleveze probele biologice. Textul actual, care vorbește despre persoana „care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l”, a preluat această soluție impusă de către Curtea Constituțională.
Consecința practică este că, între momentul opririi în trafic și cel al prelevării, nivelul de alcoolemie poate crește sau scădea, după cum organismul se află în faza de absorbție ori de eliminare. De aici discuția despre calculul retroactiv al alcoolemiei. Înalta Curte a fost sesizată cu această problemă de drept, dar prin Decizia nr. 17/2019 a respins sesizarea ca inadmisibilă. Tot ca inadmisibil a fost respins și recursul în interesul legii prin care se solicitase lămurirea întinderii efectelor Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, prin Decizia nr. 6/2016. În aceeași linie, sesizarea privind conținutul constitutiv al infracțiunii fusese respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 24/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
O singură chestiune conexă a primit o dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. 3/2014, Înalta Curte a stabilit că, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare. Dezlegarea este însă anterioară Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, care a înlăturat chiar reperul temporal pe care aceasta se sprijinea. În ceea ce ne privește, apreciem că și-a pierdut prin aceasta obiectul. Consecința nu a fost totuși confirmată expres de Înalta Curte, care a respins ca inadmisibilă tocmai sesizarea privind întinderea efectelor deciziei Curții Constituționale.
3. Substanțele psihoactive: ce trebuie dovedit după Decizia nr. 25/2025
Spre deosebire de conducerea sub influența alcoolului, în ceea ce privește substanțele psihoactive legiuitorul nu a avut în vedere un prag. Formularea „aflată sub influența unor substanțe psihoactive” a generat două probleme de drept succesive, ambele soluționate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ce substanțe intră în sfera normei. Prin Decizia nr. 48/2021 a Înaltei Curți s-a stabilit că sintagma include, pe lângă categoria de substanțe la care se referă Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, și substanțele prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, precum și de Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Interpretarea este, așadar, extensivă.
Ce anume trebuie probat. Întrebarea de fond a fost dacă simpla identificare a substanței în probele biologice este suficientă, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată, sau dacă acuzarea trebuie să dovedească și efectul. Miza este considerabilă, pentru că unele substanțe lasă în organism metaboliți detectabili mult timp după ce efectul lor a încetat, astfel încât un rezultat pozitiv poate face dovada unui consum anterior, fără a proba starea conducătorului în momentul comiterii faptei.
ÎCCJ · Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.
Dezlegarea este obligatorie de la data publicării, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Datorită acestei decizii, nu se mai poate face aplicarea prezumției absolute: un rezultat toxicologic pozitiv trebuie dublat de constatarea aptitudinii substanței de a afecta capacitatea de a conduce. Cu alte cuvinte, în unele situații se poate argumenta că deși s-a identificat o substanță psihoactivă în mostrele biologice, conducătorul auto nu s-a aflat sub influența acesteia la momentul conducerii vehiculului. O asemenea constatare poate face obiectul unei expertize, suspectul sau inculpatul având dreptul de a propune un expert parte.
4. Relația dintre alin. (1) și alin. (2): o singură infracțiune
Cele două alineate descriu variante ale aceleiași incriminări, iar alin. (2) trimite expres la pedeapsa de la alin. (1). Întrebarea practică apare atunci când același conducător are, la aceeași faptă, și o îmbibație alcoolică peste prag, și substanțe psihoactive în organism: se rețin două infracțiuni în concurs ideal sau una singură?
Răspunsul, dat prin Decizia nr. 11/2022 a Înaltei Curți, este acela că fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și aflându-se sub influența unor substanțe psihoactive întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) și (2) din Codul penal, infracțiune unică.
Calificarea are un efect direct asupra pedepsei. Fiind o infracțiune unică, nu se aplică tratamentul sancționator al concursului, cu pedeapsa cea mai grea și sporul obligatoriu. Cumulul de alcool și substanțe psihoactive rămâne un element de individualizare în interiorul limitelor de la art. 336, iar nu un motiv de agravare prin efectul legii. Dezlegarea a fost dată sub redactarea anterioară a alin. (1), însă ea privește raportul dintre cele două variante, pe care modificarea din 2024 nu l-a atins.
5. Ce înseamnă „conducerea” unui vehicul
Un al doilea element de tipicitate frecvent contestat este chiar acțiunea de a conduce. Aceasta nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie, potrivit dezlegării obligatorii date prin Decizia nr. 6/2019 a Înaltei Curți. Apărarea construită exclusiv pe ideea că motorul nu funcționa sau că vehiculul se deplasa din inerție ori la vale rămâne, în consecință, fără susținere.
6. Raportul cu celelalte infracțiuni rutiere
Refuzul prelevării. Art. 337 Cod penal sancționează cu închisoarea de la unu la 5 ani refuzul ori sustragerea de la prelevarea de mostre biologice. Limitele sunt identice cu cele ale variantei tip de la art. 336 alin. (1), ceea ce înseamnă că refuzul nu este o cale de a evita răspunderea penală, ci o infracțiune de sine stătătoare cu același tratament sancționator.
Încredințarea vehiculului. Art. 335 alin. (3) Cod penal incriminează încredințarea unui vehicul unei persoane despre care se știe că se află sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive. Prin Decizia nr. 14/2020 a Înaltei Curți s-a stabilit că textul vizează o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Decizia nr. 57/2023 a Înaltei Curți adaugă o limită: fapta de a încredința vehiculul unei persoane care a refuzat sau s-a sustras de la prelevare și care este trimisă în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 nu întrunește condițiile de tipicitate ale art. 335 alin. (3).
Conducerea după condamnare. Poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal persoana care conduce un autovehicul după pronunțarea hotărârii definitive de condamnare pentru art. 336 alin. (1) și până la anularea permisului dispusă de șeful poliției. Este dezlegarea dată prin Decizia nr. 27/2021 a Înaltei Curți. În intervalul dintre rămânerea definitivă a hotărârii și măsura administrativă a poliției, conducerea rămâne interzisă.
Accidentul cu victime. Existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (1) teza I Cod penal nu este condiționată de o anumită limită a îmbibației alcoolice, aceasta fiind dezlegarea dată prin Decizia nr. 8/2018 a Înaltei Curți. Peste pragul de 0,80 g/l se reține concursul de infracțiuni între vătămarea corporală din culpă și infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1).
7. Permisul de conducere și individualizarea pedepsei
Dreptul de a conduce se pierde de la reținerea permisului. Potrivit art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma modificată la 29 iunie 2024, în situațiile prevăzute de art. 336, art. 336¹ și art. 337 Cod penal dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație. Spre deosebire de ipotezele în care dovada se eliberează cu drept de circulație, în acest caz nu mai există dreptul de a conduce un vehicul din chiar momentul reținerii permisului de conducere, iar nu de la o dată ulterioară. La rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine anularea permisului de conducere, dispusă de șeful poliției, iar art. 336 prevede și interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă complementară.
Amânarea aplicării pedepsei este exclusă. Prin aceeași Lege nr. 172/2024 a fost introdus art. 83 alin. (2¹) Cod penal, potrivit căruia nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336. Este o restrângere importantă: până la 3 iunie 2024, amânarea aplicării pedepsei era posibilă pentru varianta tip a infracțiunii, dar în momentul de față instanța nu mai poate dispune o astfel de soluție, indiferent de circumstanțele personale ale inculpatului.
Suspendarea sub supraveghere rămâne posibilă, dar cu două limitări importante. Prima este cea generală: potrivit art. 91 alin. (1) lit. a) Cod penal, pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani. A doua privește accidentele mortale: art. 91 alin. (3¹) Cod penal, introdus prin Legea nr. 213/2023, interzice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 192 alin. (2) și (3), dacă acestea au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau 336. Uciderea din culpă comisă de un conducător aflat sub influența alcoolului ori a substanțelor psihoactive nu poate fi, prin urmare, sancționată cu o pedeapsă suspendată. Am tratat separat condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Interdicția de la art. 91 alin. (3¹) privește uciderea din culpă, nu și vătămarea corporală din culpă prevăzută de art. 196 Cod penal. În ipoteza accidentului soldat cu vătămări, suspendarea nu este blocată de acest text, însă pedeapsa rezultantă a concursului trebuie să rămână sub plafonul de 3 ani.
Întrebări frecvente
Ce se întâmplă dacă etilotestul indică peste 0,40 mg/l, dar analiza sângelui arată sub 0,80 g/l?
Fapta nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) Cod penal. Norma de incriminare se raportează la îmbibația alcoolică din sânge, stabilită pe mostre biologice, iar sub pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge rămâne angajată numai răspunderea contravențională potrivit O.U.G. nr. 195/2002.
Se poate calcula retroactiv alcoolemia de la momentul conducerii?
Calculul retroactiv este instrumentul prin care se estimează îmbibația alcoolică de la ora conducerii, atunci când prelevarea a avut loc mai târziu, și se realizează prin expertiză medico-legală. Reperul temporal este cel al conducerii, ca urmare a Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale. Înalta Curte a fost sesizată să stabilească dacă determinarea acestei valori este obligatorie și dacă expertiza poate fi administrată direct în apel, însă a respins sesizarea ca inadmisibilă prin Decizia nr. 17/2019. Nu există, așadar, o dezlegare obligatorie, iar chestiunea rămâne una de probațiune, de susținut în fiecare cauză.
Dacă mi s-au recoltat două probe de sânge, care rezultat contează?
Cel al primei prelevări, potrivit Deciziei nr. 3/2014 a Înaltei Curți. Dezlegarea este însă anterioară Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, care a mutat reperul temporal la momentul conducerii, astfel că aplicabilitatea ei în prezent este discutabilă.
Un test antidrog pozitiv duce automat la condamnare?
Nu. Potrivit Deciziei nr. 25/2025 a Înaltei Curți, obligatorie de la publicarea în Monitorul Oficial, trebuie constatate două elemente cumulativ: prezența substanței psihoactive în probele biologice și aptitudinea acesteia de a determina afectarea capacității de a conduce. Prezența singură nu este suficientă.
Contează dacă substanța a fost identificată în urină sau în sânge?
Contează, sub aspect probator. În considerentele Deciziei nr. 25/2025, Înalta Curte a reținut că identificarea substanțelor în urină probează doar un consum care a avut loc chiar și cu câteva săptămâni înainte, dând exemplul canabisului, fără să mai existe vreo influență a substanței asupra persoanei. Un rezultat pozitiv în urină atestă consumul, nu starea de la momentul conducerii, iar aptitudinea substanței de a afecta capacitatea de a conduce se stabilește prin expertiză medico-legală, care poate concluziona că inculpatul nu se afla sub influența acesteia.
Contează dacă mașina nu se deplasa cu motorul pornit?
Prin Decizia nr. 6/2019, Înalta Curte a stabilit că acțiunea de conducere nu presupune în mod necesar punerea în mișcare a vehiculului prin acționarea sistemelor de autopropulsie. Argumentul întemeiat exclusiv pe nefuncționarea motorului nu este, prin urmare, decisiv.
Este mai avantajos s─â refuz prelevarea?
Refuzul sau sustragerea constituie infracțiunea distinctă prevăzută de art. 337 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani, adică în aceleași limite cu varianta tip de la art. 336 alin. (1).
Mai pot conduce după ce mi s-a reținut permisul?
Nu. Potrivit art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, în situațiile prevăzute de art. 336, art. 336¹ și art. 337 Cod penal, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulație. Spre deosebire de ipotezele în care dovada permite circulația pe o perioadă limitată, aici dreptul de a conduce încetează chiar din momentul reținerii permisului.
Se poate suspenda executarea pedepsei dac─â accidentul a produs victime?
Depinde de urmare. Dacă o persoană a decedat, art. 91 alin. (3¹) Cod penal interzice expres suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru uciderea din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3), atunci când fapta a fost săvârșită în condițiile art. 335 sau 336. Dacă au rezultat numai vătămări corporale, interdicția nu se aplică, însă rămân condițiile generale ale art. 91, dintre care cea mai restrictivă este ca pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs, să fie închisoarea de cel mult 3 ani. Amânarea aplicării pedepsei este oricum exclusă la art. 336, potrivit art. 83 alin. (2¹) Cod penal.
Ce pedeapsă riscă un șofer profesionist?
Dacă la momentul faptei efectua transport public de persoane ori transport de substanțe sau produse periculoase, se aplică varianta agravată introdusă prin Legea nr. 172/2024, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Concluzie
Pe scurt: la alcool, pragul penal este o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilită pe mostre biologice și raportată la momentul conducerii, iar sub acest prag fapta rămâne contravenție. La substanțe psihoactive nu există prag, însă Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți cere dovada aptitudinii substanței de a afecta capacitatea de a conduce, nu doar prezența ei în probe. Pe latura sancționatoare regimul s-a înăsprit vizibil: Legea nr. 172/2024 a adăugat o formă agravată de la 2 la 7 ani și a exclus amânarea aplicării pedepsei, dovada înlocuitoare a permisului se eliberează fără drept de circulație, iar suspendarea sub supraveghere este interzisă când fapta a fost urmată de uciderea din culpă a unei persoane. Refuzul prelevării nu atenuează situația, ci atrage o infracțiune distinctă, cu limite identice celei de bază.
Pentru desfășurarea procedurii de la sesizare până la hotărârea definitivă, am detaliat separat etapele procesului penal.
Acest material are un scop pur informativ și educațional, conținutul acestuia neputând fi asimilat unei forme de consultanță juridică în materie penală. Pentru a înțelege cu exactitate ce drepturi sau obligații ai într-o anumită procedură, este important să consulți un avocat specializat.
Echipa ZIC îți poate evalua cazul și stabili pașii următori în materie penală.
About the Author: George Zlati
