Simboluri și materiale extremiste: noile norme de incriminare

Distribuirea sau punerea la dispoziția publicului de materiale fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi, iar limitele se majorează cu jumătate dacă fapta este comisă printr-un sistem informatic. Din 27 decembrie 2025, textul acoperă orice mod de distribuire a unor materiale extremiste, prin modificarea adusă de Legea nr. 241/2025 Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002.

Distribuirea de materiale extremiste este acum o faptă distinctă de utilizarea în public a simbolurilor. Cele două ipoteze se află la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, dar au conținut, obiect material și limite de pedeapsă diferite.

În cele ce urmează vom prezenta infracțiunile prevăzute de acest act normativ în forma consolidată, ce anume a schimbat Legea nr. 241/2025, definițiile din Legea nr. 157/2018, delimitarea față de art. 369 din Codul penal și problema practică cea mai frecventă, aceea a postării online de simboluri.

1. Ce este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002?

Este actul normativ care incriminează organizațiile, simbolurile, materialele și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de infracțiuni de genocid, contra umanității și de război. Scopul declarat rezultă din art. 1: prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid, contra umanității și de război.

Actul cuprinde cinci categorii de fapte penale:

• Constituirea de organizații, la art. 3, cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta este urmată de săvârșirea unei infracțiuni se aplică regulile privind concursul de infracțiuni;
• Simbolurile și materialele, la art. 4, cu regimuri distincte pentru confecționare și răspândire, pentru utilizarea în public și pentru distribuire;
• Promovarea cultului și a ideilor, la art. 5, cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau amendă și interzicerea unor drepturi;
• Negarea și minimalizarea, la art. 6, cu variante distincte pentru holocaust, pentru holocaustul pe teritoriul României și pentru celelalte crime internaționale;
• Amenințarea prin intermediul unui sistem informatic, la art. 6¹, pe criteriile protejate de lege, cu pedeapsa închisorii de la un an la 3 ani.

Cu alte cuvinte, discutăm despre incriminări paralele, mai vechi decât actualul Cod penal, care se suprapun parțial peste art. 369 din Codul penal.

2. Definițiile legale și categoria nouă de materiale (art. 2 din ordonanță)

Art. 2 conține definițiile pe care se sprijină toate incriminările. Trei dintre ele au fost atinse în 2025.

Potrivit lit. b), prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înțeleg „drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum și orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepțiile sau doctrinele prevăzute la lit. a)”. Textul nu a fost modificat în 2025.

Litera b¹) este nouă. Potrivit acesteia, prin materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înțeleg „imagini, mesaje text, conținut audio-video, cărți, articole, alte documente și materiale de propagandă, precum și alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe”.

Diferența dintre cele două definiții decide încadrarea. Simbolul este un însemn, iar materialul este un conținut. Un drapel intră la lit. b); o postare cu text, o imagine sau un clip video intră la lit. b¹).

Litera c) a fost reformulată. Prin persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război se înțelege „orice persoană condamnată definitiv de către o instanță judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid, contra umanității și de război”, precum și persoana din conducerea unei organizații al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanțe penale internaționale.

De reținut: nu este vorba despre o apreciere istorică, ci despre o condiție formală. Fără o condamnare definitivă sau fără constatarea judiciară a caracterului criminal al organizației, calitatea cerută de text nu este întrunită.

Litera f) definește Mișcarea Legionară ca „o organizație fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941” sub trei denumiri, pe care textul le enumeră expres. Definiția fixează în lege reperele relevante, ceea ce restrânge marja de interpretare.

3. Simboluri și materiale: cele patru ipoteze (art. 4 din ordonanță)

Articolul 4 conține astăzi patru fapte distincte, cu regimuri sancționatorii diferite.

Potrivit alin. (1), „confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi”. Textul nu a fost modificat în 2025.

Potrivit alin. (2), „cu aceeași pedeapsă se sancționează și utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”. Nici acest text nu a fost modificat.

Alin. (2¹) este textul rescris în 2025. El prevede că „distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste și xenofobe constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi”.

Alin. (2²) este nou și prevede că, „dacă fapta prevăzută la alin. (2¹) este comisă prin intermediul unui sistem informatic, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate”. Rezultă un interval de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare.

Diferența dintre alin. (2) și alin. (2¹) este, prin urmare, considerabilă: utilizarea în public a unui simbol se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar distribuirea de materiale cu închisoare de la un an la 5 ani, majorată cu jumătate în mediul digital.

Asupra prescripției răspunderii penale, diferența dintre alin. (2) și alin. (2¹) nu se resimte, ambele maxime atrăgând același termen de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal. În schimb, pentru fapta comisă printr-un sistem informatic, maximul de 7 ani și 6 luni atrage termenul de 8 ani de la lit. c), dacă majorarea de la alin. (2²) se califică drept variantă agravată, iar nu cauză de majorare în sensul art. 187 din Codul penal. Pentru construcția similară a violenței în familie, prin Decizia nr. 58/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că termenul se raportează la maximul majorat. Termenul concret poate fi verificat cu calculatorul pentru prescripția răspunderii penale.

4. Cauza justificativă și sfera ei (art. 4 alin. (3) din ordonanță)

Textul care limitează toate aceste incriminări este alin. (3), modificat în 2025 pentru a acoperi și noile alineate.

Potrivit acestuia, „nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin. (1), (2), (2¹) sau (2²), dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public”.

Enumerarea este limitativă, iar ultimul element este cel mai larg și, în același timp, cel mai disputat în practică.

• Exemplu 1: reproducerea unei fotografii de arhivă într-un articol care analizează perioada 1940-1944 intră în scopul cercetării sau al dezbaterii unei chestiuni de interes public;
• Exemplu 2 (contrapondere): aceeași fotografie, publicată fără niciun comentariu, ca ilustrație a unei postări despre un conflict personal, nu se raportează la niciunul dintre scopurile enumerate.

5. Promovarea cultului, negarea și minimalizarea (art. 5 și art. 6 din ordonanță)

Art. 5, rescris în 2025, reunește două ipoteze. Potrivit acestuia, „fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război, al persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum și fapta de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă și interzicerea unor drepturi”.

Noutățile sunt două: extinderea faptei la promovarea cultului persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe și introducerea amenzii ca pedeapsă alternativă. Trimiterea la art. 2 lit. a) exista și anterior; ea leagă noțiunea de idei și doctrine de definiția organizației extremiste, care enumeră, între altele, „superioritatea unor rase și inferioritatea altora, incitarea la xenofobie” și „naționalismul extremist”.

Art. 6 a fost restructurat în patru alineate. Alin. (1) sancționează „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului ori a efectelor acestuia”, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi.

Alin. (2) acoperă genocidul, crimele contra umanității și crimele de război recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a unei instanțe penale internaționale, cu aceeași pedeapsă.

Alin. (2¹) este nou și privește distinct „holocaustul pe teritoriul României”, noțiune definită la art. 2 lit. e) ca persecuția sistematică și anihilarea evreilor și a rromilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile administrate de acestea în perioada 1940-1944.

Alin. (3), modificat în 2025, prevede că săvârșirea faptelor de la alin. (1), (2) și (2¹) „prin intermediul unui sistem informatic constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi”.

Art. 6¹ incriminează amenințarea, printr-un sistem informatic, cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este de cel puțin 5 ani închisoare, pe motiv de rasă, culoare, ascendență sau origine națională ori etnică sau în considerarea religiei, dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare dintre aceste motive, cu închisoare de la un an la 3 ani. Alin. (2), modificat în 2025, prevede că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă „doar când fapta este îndreptată împotriva unei singure persoane individualizate”. Cu alte cuvinte, faptele îndreptate împotriva unui grup se urmăresc din oficiu.

6. Definiția legală a antisemitismului (art. 2 și art. 4 din Legea nr. 157/2018)

Articolul II din Legea nr. 241/2025 a modificat două texte din Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului.

Definiția de bază, de la art. 2 lit. a), nu a fost modificată. Potrivit acesteia, prin antisemitism se înțelege „atât percepția referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât și manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult”.

Litera d) a fost aliniată la definiția materialelor din ordonanță. Prin materiale antisemite se înțeleg acum „imagini, mesaje text, conținut audiovideo, cărți, articole, alte documente și materiale de propagandă, precum și orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepții sau doctrine care promovează antisemitismul”.

Art. 4 a fost rescris integral, în paralel cu art. 4 din ordonanță. Potrivit alin. (1), distribuirea sau punerea la dispoziția publicului, prin orice mijloace, de materiale antisemite se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit alin. (2), dacă fapta este comisă prin intermediul unui sistem informatic, limitele speciale se majorează cu jumătate. Alin. (3) reia cauza justificativă.

Celelalte texte au rămas neatinse: art. 3 sancționează promovarea în public a ideilor antisemite cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi, de această dată fără alternativa amenzii, art. 5 privește simbolurile antisemite, cu aceleași limite, iar art. 6 incriminează constituirea unei organizații cu caracter antisemit, cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

În esență, cele două acte normative funcționează în paralel, cu structuri aproape identice, iar alegerea între ele se face după criteriul conținutului: doctrina fascistă, legionară, rasistă sau xenofobă atrage ordonanța, iar antisemitismul atrage legea specială.

7. Delimitarea față de art. 369 din Codul penal

Suprapunerea cu incitarea la violență, ură sau discriminare este reală, dar cele două texte au condiții diferite.

Potrivit art. 369 din Codul penal, în forma modificată prin Legea nr. 258/2023, constituie infracțiune „incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane”, definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, faptă pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Două diferențe structurale separă cele două regimuri

Rezultatul cerut. Art. 369 cere o incitare, adică o îndemnare adresată publicului. Art. 4 alin. (2¹) din ordonanță nu cere incitare, ci doar distribuirea materialului către public.

Criteriile protejate. Art. 369 acoperă o listă mult mai largă, care include genul, orientarea sexuală, vârsta, dizabilitatea, boala cronică necontagioasă sau infecția HIV/SIDA. Ordonanța se limitează la conținutul fascist, legionar, rasist sau xenofob.

8. Postarea online de simboluri (art. 4 și art. 6 din ordonanță)

Aceasta este situația cea mai frecventă în practică și, totodată, cea în care încadrare juridică greșită este cel mai probabilă.

Prima întrebare este dacă postarea conține un simbol sau un material. O svastică desenată, un salut legionar sau o insignă intră la art. 2 lit. b) și, deci, la art. 4 alin. (1) sau (2). O fotografie de arhivă, un fragment de discurs sau un text de propagandă intră la lit. b¹) și, deci, la art. 4 alin. (2¹), cu majorarea de la alin. (2²).

A doua întrebare este dacă publicarea a avut loc „în public” sau a constituit o „punere la dispoziția publicului”. Un profil deschis și un grup închis nu se află în aceeași situație, iar acest element trebuie stabilit prin probatoriu, nu prezumat.

Jurisprudența CEDO relevantă

În cauza Nix împotriva Germaniei, cererea nr. 35285/16, Curtea a declarat cererea inadmisibilă, ca vădit nefondată, prin decizia din 13 martie 2018. Reclamantul, autorul unui blog, publicase o fotografie a lui Heinrich Himmler în uniformă, purtând o banderolă cu svastică, alături de un citat, într-o postare care critica activitatea unei agenții de ocupare a forței de muncă.

Curtea a acceptat că reclamantul nu intenționase să răspândească propagandă totalitară, să incite la violență sau să profere discurs de ură. Cu toate acestea, a reținut că instanțele naționale nu pot fi criticate pentru că au examinat postarea în discuție separat, întrucât aceasta nu conținea nicio trimitere vizibilă la celelalte postări din serie, și pentru că au constatat lipsa oricărei legături între textul scris și politicile pe care simbolurile naziste le reprezentau, calificând imaginea drept element menit să atragă atenția.

Aceeași logică se regăsește în cauza Kilin împotriva Rusiei, cererea nr. 10271/12, hotărârea din 11 mai 2021: condamnarea pentru distribuirea pe o rețea socială a unor materiale video și audio cu caracter rasist, fără niciun comentariu propriu, nu a încălcat art. 10 din Convenție, Curtea validând analiza contextuală făcută de instanțele naționale.

Prin contrast, în cauza Vajnai împotriva Ungariei, cererea nr. 33629/06, Curtea a constatat, prin hotărârea din 8 iulie 2008, încălcarea art. 10 din Convenție. Reclamantul fusese condamnat pentru că purtase o stea roșie la o demonstrație pașnică, legal organizată, în calitate de vicepreședinte al unui partid politic înregistrat.

Motivarea este relevantă pentru orice analiză a simbolurilor. Curtea a reținut că steaua roșie are semnificații multiple, că interdicția era prea largă în raport cu acestea și că textul maghiar nu cerea nicio dovadă că afișarea ar fi echivalat cu propagandă totalitară.

Astfel, criteriul care separă aceste soluții este univocitatea simbolului și contextul concret al folosirii lui. Un însemn cu o singură semnificație posibilă, folosit gratuit, nu beneficiază de protecție. Pe de altă parte, un simbol cu semnificații multiple, folosit în context politic legitim, beneficiază.

9. Libertatea de exprimare și limitele ei (art. 10 din Convenție)

Analiza acestei materii nu se poate face fără art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, dar nici fără art. 17, care exclude de la protecție activitățile îndreptate spre distrugerea drepturilor garantate.

Linia de demarcație a fost trasată în cauza Garaudy împotriva Franței, cererea nr. 65831/01, prin decizia din 24 iunie 2003, prin care Curtea a declarat cererea inadmisibilă. Reclamantul fusese condamnat pentru contestarea unor crime contra umanității, defăimare publică a comunității evreiești și provocare la discriminare rasială.

Curtea a reținut că negarea sau revizuirea unor fapte istorice clar stabilite, precum holocaustul, este scoasă de art. 17 din protecția art. 10, întrucât contestarea acestora reprezintă una dintre cele mai acute forme de defăimare rasială și de incitare la ură.

Această excludere nu este însă automată pentru orice negaționism. În cauza Perinçek împotriva Elveției, cererea nr. 27510/08, Marea Cameră a constatat, prin hotărârea din 15 octombrie 2015, încălcarea art. 10 din Convenție și a decis că art. 17 nu era aplicabil.

Curtea a explicat distincția: în cauzele privind holocaustul, caracterul antidemocratic și antisemit al afirmațiilor a fost prezumat pentru motive istorice și contextuale; în celelalte situații, o astfel de prezumție nu poate fi făcută automat, iar instanța trebuie să verifice concret dacă afirmațiile constituie un apel la ură, la violență sau la intoleranță.

Pentru dreptul român, consecința practică este că analiza nu se poate opri la constatarea că un simbol sau un material a fost publicat. Ea trebuie să continue cu examinarea contextului, a semnificației univoce sau multiple a însemnului și a incidenței cauzei justificative de la art. 4 alin. (3), care transpune, în dreptul intern, exact criteriile pe care Curtea le verifică.

10. De ce contează un avocat specializat în drept penal

În teorie, o postare se șterge, iar problema pare rezolvată. În practică, în dosarele privind simboluri și materiale extremiste diferența o face modul în care sunt stabilite conținutul concret al publicării, caracterul public al acesteia și scopul urmărit.

Un avocat specializat în drept penal poate transforma o discuție despre intenții într-o analiză pe elementele constitutive ale textului aplicabil.

Concret, un avocat te ajută să:

• stabilești dacă publicarea intră la simboluri, potrivit art. 2 lit. b), sau la materiale, potrivit art. 2 lit. b¹);
• documentezi incidența cauzei justificative de la art. 4 alin. (3), prin contextul integral al publicării;
• delimitezi fapta față de art. 369 din Codul penal, care cere o incitare adresată publicului;
• eviți declarațiile care schimbă, în fapt, calificarea scopului urmărit prin publicare;

În plus, când publicarea s-a făcut online, avocatul poate stabili prioritățile probatorii, potrivit regulilor din materia percheziției și a probelor digitale. Pentru persoana care sesizează organele judiciare, o sesizare care nu individualizează conținutul publicat se finalizează de regulă cu o clasare, împotriva căreia se poate formula plângere împotriva soluției de clasare.

11. Întrebări frecvente

Ce pedeapsă se aplică pentru distribuirea online de materiale extremiste?

Închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi, potrivit art. 4 alin. (2¹) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002. Dacă fapta este comisă prin intermediul unui sistem informatic, limitele speciale se majorează cu jumătate, potrivit alin. (2²), rezultând un interval de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.

Care este diferența dintre un simbol și un material extremist?

Simbolul este un însemn, iar materialul este un conținut. Potrivit art. 2 lit. b), simbolurile sunt drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile și formulele de salut. Potrivit art. 2 lit. b¹), materialele sunt imagini, mesaje text, conținut audio-video, cărți, articole și alte reprezentări care transmit ideile respective.

Poate fi invocat scopul educativ ca apărare?

Da, în limitele textului. Potrivit art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, nu constituie infracțiune fapta săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public. Enumerarea este limitativă, iar scopul trebuie să rezulte din contextul concret al publicării.

12. Informații suplimentare

Acest material are un scop pur informativ și educațional, conținutul acestuia neputând fi asimilat unei forme de consultanță juridică în materie penală. Pentru a înțelege cu exactitate ce drepturi sau obligații ai într-o anumită procedură, este important să consulți un avocat specializat în dreptul penal.