Drept penal al afacerilor.

Primul pas este să nu comunicați sau să predați documente fără consiliere juridică. Asistența timpurie protejează atât persoana fizică, cât și compania. Vedeți ce infracțiuni intră sub incidența DIICOT.

O astfel de măsură poate fi contestată dacă este disproporționată sau dispusă fără un temei suficient. Evaluăm proporționalitatea și legalitatea măsurii.

Diferența o face norma încălcată. Abuzul în serviciu (art. 297 din Codul penal) presupune ca funcționarul să nu îndeplinească un act prevăzut de o lege, de o ordonanță a Guvernului ori de un alt act normativ cu putere de lege sau să îl îndeplinească încălcând o dispoziție dintr-un asemenea act, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane. Obținerea unui folos nu este o condiție a infracțiunii. O decizie de management doar inoportună sau nereușită, luată fără încălcarea unei asemenea dispoziții, nu intră aici.

Infracțiunile de corupție (luarea și darea de mită, art. 289-290 Cod penal, și trafic de influență, art. 291) sunt investigate preponderent de DNA. Apărarea se axează frecvent pe existența unei contraprestații reale și pe încadrarea juridică precisă a faptelor.

Da. Spălarea banilor (art. 49 din Legea 129/2019) este autonomă și este frecvent reținută alături de infracțiunea care a generat fondurile; parchetul trebuie totuși să dovedească originea lor infracțională. Vedeți practica noastră privind spălarea banilor.

Da. Delapidarea (art. 295 din Codul penal) constă în însușirea, folosirea sau traficarea, în interesul făptuitorului ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care acesta le gestionează ori le administrează. Textul privește funcționarul public, dar art. 308 din Codul penal îl aplică și administratorilor, angajaților și celorlalte persoane care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul unei persoane juridice, cu limitele speciale ale pedepsei reduse cu o treime. Existența și întinderea reală a prejudiciului sunt centrale pentru apărare.

Da. Dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere (art. 118 alin. (4) din Codul de procedură penală). Martorul are dreptul să nu declare fapte care l-ar incrimina, iar probele obținute cu încălcarea acestui drept nu pot fi folosite împotriva sa în niciun proces penal. Nu are însă un drept general de a refuza declarația. Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 54/2026 (hotărâre prealabilă), refuzul de a da declarații în afara cazurilor prevăzute de lege poate constitui mărturie mincinoasă. În cauzele economice, martorul este adesea la un pas de a deveni suspect, astfel încât asistența juridică contează de la prima citație.