Domeniu de practică · evaziune fiscală și infracțiuni economice

Avocat evaziune fiscală.

Evaziunea fiscală este infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005: ascunderea sursei impozabile, omisiunea evidențierii operațiunilor sau a veniturilor, înregistrarea unor cheltuieli fără operațiuni reale, distrugerea actelor contabile, evidențele duble. Se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă. Apărăm administratori, asociați și societăți din prima zi a controlului.

Pe scurt

Temeiul

Art. 9 din Legea nr. 241/2005, alături de art. 8 (rambursări obținute fără drept) și art. 6^1 (reținerea și nevărsarea impozitelor).

Pedeapsa

De la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, sau amendă. Asocierea în vederea săvârșirii faptei de la art. 8 alin. (2) se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Plata prejudiciului

Art. 10 alin. (1): dacă un prejudiciu de până la 1.000.000 de euro este acoperit integral, majorat cu 15%, în cel mult 30 de zile de la finalizarea controlului, fapta nu se pedepsește, iar organele competente nu mai sesizează organele de urmărire penală.

Sechestrul

Art. 11 din lege face obligatorie luarea măsurilor asigurătorii la aceste infracțiuni. De aceea conturile se blochează atât de devreme, iar disputa nu e dacă se instituie sechestru, ci pe ce și până unde.

Prescripția

Art. 10^1: termenul curge de la data sesizării organului fiscal sau a organului de urmărire penală, dar nu mai târziu de 10 ani de la data comiterii faptei.

Primele 48 de ore

Ce predeți și ce declarați la început fixează cadrul cauzei. Înainte de orice declarație, cereți avocat și timp pentru a citi actele.

Când aveți nevoie de un avocat

01

O inspecție fiscală ANAF s-a încheiat cu o plângere penală (sesizare penală)

02

Dumneavoastră sau societatea dumneavoastră ați primit o citație de la parchet (DNA, DIICOT sau parchetul local) pentru evaziune fiscală

03

Ați fost trimis în judecată pentru o infracțiune prevăzută la Legea 241/2005

04

A fost instituit un sechestru asigurător asupra bunurilor sau conturilor dumneavoastră.

Traseul dosarului

01

Inspecția fiscală se încheie cu un raport și, acolo unde organul consideră că pragurile sunt atinse, cu o sesizare penală. Raportul e un act administrativ, nu un verdict, iar cifra și raționamentul din el se pot contesta.

02

Procurorul începe urmărirea penală in rem, adică față de faptă, în temeiul art. 305 din Codul de procedură penală. În această fază încă nu există suspect, dar se strâng deja înscrisuri și se audiază deja persoane în calitate de martor.

03

Urmează măsurile asigurătorii, iar la aceste infracțiuni art. 11 din Legea nr. 241/2005 le face obligatorii. Art. 249 din Codul de procedură penală cere însă ca ele să servească un scop: confiscarea, amenda, cheltuielile sau repararea pagubei. Ce trece de acest scop se poate contesta.

04

Acțiunea penală se pune în mișcare față de o persoană, în temeiul art. 309: din acel moment sunteți inculpat, sunteți chemat la audiere și aveți dreptul la o copie a ordonanței.

05

Prejudiciul se determină printr-o expertiză de specialitate, iar art. 10 alin. (2) dă suspectului sau inculpatului dreptul de a participa la efectuarea ei. Potrivit Deciziei HP nr. 430/2025, neîntocmirea acestui raport atrage neregularitatea actului de sesizare și restituirea cauzei la procuror.

06

Camera preliminară verifică competența, legalitatea sesizării și legalitatea administrării probelor, în temeiul art. 342. Este ultima etapă în care o probă obținută nelegal mai poate fi înlăturată înainte de a se discuta fondul.

Ce spune legea

Cele cinci modalități ale faptei

Art. 9 alin. (1) pedepsește cinci fapte, toate săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea, în actele contabile, în factura electronică sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori a altor operațiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile ori de mijloace de stocare a datelor, inclusiv electronice; executarea de evidențe contabile duble. Legea nr. 126/2024 a rescris partea introductivă și mai multe dintre aceste litere, așadar contează forma în vigoare la data faptei.

Linia care decide majoritatea cauzelor nu e cifra, ci scopul. O neregulă fiscală, oricât de mare, rămâne contravenție câtă vreme nu se dovedește scopul sustragerii de la îndeplinirea obligației. De aceea o apărare care discută doar cuantumul a cedat deja jumătatea grea a cauzei.

Prescripția curge altfel aici

Art. 10^1, introdus prin Legea nr. 126/2024, e textul care scapă cel mai des. La infracțiunile din această lege, termenul de prescripție nu curge de la faptă. Curge de la data sesizării organului fiscal sau a organului de urmărire penală și e plafonat la 10 ani de la data comiterii. Practic, un dosar vechi poate fi încă viu, iar altul la fel de vechi poate fi stins. Data sesizării se stabilește din dosar, nu se presupune.

Plata prejudiciului

Art. 10 e textul cu cele mai mari consecințe din lege și funcționează pe ceas. În cel mult 30 de zile de la finalizarea controlului, dacă prejudiciul e de până la 1.000.000 de euro și e acoperit integral, majorat cu 15% la care se adaugă dobânzile și penalitățile, fapta nu se pedepsește, iar organele competente nici nu mai sesizează organele de urmărire penală. Dosarul nu devine mai ușor. Nu începe.

După această fereastră mecanismul funcționează în continuare, dar costă mai mult și dă mai puțin. În cursul urmăririi penale, la același prag, prejudiciul majorat cu 25%: fapta nu se pedepsește, cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală. În camera preliminară sau în judecată, până la hotărârea de primă instanță, majorat cu 50%. Plata integrală până la primul termen de judecată reduce la jumătate limitele de pedeapsă, iar la un prejudiciu recuperat de până la 1.000.000 de euro devine posibilă amenda. Ulterior primului termen și până la judecarea definitivă, limitele se reduc cu o treime.

Două detalii decid dacă mecanismul e disponibil. Se aplică tuturor inculpaților, chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului, potrivit art. 10 alin. (4). Și este închis de art. 10 alin. (6) pentru cine a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de această lege într-un interval de 5 ani de la fapta pentru care a beneficiat deja de el. Dacă fereastra de 5 ani e deschisă sau nu se verifică primul, înainte de orice plată.

Există și o cale folosită rar. Art. 10 alin. (5) reduce la jumătate limitele speciale pentru cine aduce infracțiunea la cunoștința organelor de urmărire penală sau a organelor fiscale cât timp aceasta e în derulare, ori în cel mult un an de la epuizarea activității infracționale și mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate, iar apoi înlesnește aflarea adevărului și tragerea la răspundere a altor participanți.

Sechestrul pe conturi și bunuri

La aceste infracțiuni sechestrul nu ține de aprecierea procurorului. Art. 11 din Legea nr. 241/2005 face obligatorie luarea măsurilor asigurătorii. Asta închide discuția dacă măsura trebuia luată și mută toată apărarea pe întinderea ei.

Întinderea e locul unde se dă lupta. Art. 249 din Codul de procedură penală leagă măsura de un scop: să evite ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau extinse, ori să garanteze amenda, cheltuielile judiciare sau repararea pagubei. Un sechestru calibrat pe cifra din raportul de inspecție, și nu pe prejudiciul așa cum poate fi el dovedit, trece de acest scop. La fel și unul care blochează conturile de operare ale unei societăți care are încă salarii de plătit.

Când e acuzată și firma

Societatea răspunde penal în nume propriu pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate, în interesul ori în numele ei, potrivit art. 135 din Codul penal. Răspunderea ei nu o exclude pe cea a persoanei fizice care a contribuit la aceeași faptă, iar cea a persoanei fizice nu o exclude pe a ei. Pot fi amândouă în același dosar, și de multe ori sunt.

Pedeapsa principală pentru persoana juridică e amenda. Cele complementare sunt însă cele care închid efectiv afaceri: dizolvarea, suspendarea activității sau a uneia dintre activități pe 3 luni până la 3 ani, închiderea unor puncte de lucru pe același termen, interzicerea participării la procedurile de achiziții publice pe 1 până la 3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară și afișarea hotărârii de condamnare. Pentru o firmă care trăiește din contracte publice, interdicția de la achiziții e adevărata pedeapsă.

Cum lucrăm

/01

Analiză financiară

Reconstituim mecanismul imputat și prejudiciul real din datele contabile și fiscale, nu doar din raportul de inspecție.

/02

Verificare procedurală

Examinăm modul în care dosarul a trecut de la inspecția fiscală la dosar penal: raportul ANAF, modul în care au fost strânse probele și sechestrul asigurător.

/03

Strategie de apărare și daune

Contestăm încadrarea juridică a infracțiunii și, acolo unde vă este de folos, folosim mecanismul acoperirii integrale a prejudiciului pentru a reduce expunerea.

Cum se stabilește onorariul

Onorariul se stabilește de la început, în scris, și spunem ce îl mișcă. Există trei structuri: onorariu fix pe etapă procesuală, pe care îl aleg cei mai mulți clienți fiindcă face costul previzibil; onorariu orar, pentru munca a cărei întindere nu se poate estima la început; și, acolo unde legea o permite, o componentă de succes adăugată unei baze reduse.

Ce îl urcă se poate măsura înainte de a începe: numărul de volume ale dosarului, numărul de inculpați și dacă pozițiile lor se bat cap în cap, dacă e nevoie de expertiză contabilă și dacă aceasta trebuie contestată, dacă s-au luat măsuri preventive și dacă dosarul se judecă în afara Clujului. Ce nu îl urcă e mărimea prejudiciului în sine.

La prima consultație vă spunem dacă aveți o cauză care merită apărată pe fond, dacă fereastra de la art. 10 mai e deschisă și cât ar costa. Dacă răspunsul e că nu aveți nevoie de noi, ăsta e răspunsul pe care îl primiți.

Cine vă reprezintă

av. dr. George Zlati
George M.R. Zlati
Partener · criminalitate economică și infracțiuni informatice · Doctor în drept

Profil complet →

Vlad Ulici
Vlad Ulici
Avocat colaborator · drept penal · științe penale (Master)
  • Infracțiuni de corupție și de serviciu
  • Criminalitate informatică
  • Infracțiuni economice
  • Master în științe penale (șef de promoție)

Profil complet →

Întrebări frecvente

Ce înseamnă, de fapt, evaziune fiscală?

Înseamnă una dintre cele cinci fapte de la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Scopul face parte din infracțiune. Fără el rămâne o neregulă fiscală, care se rezolvă pe cale administrativă.

Ce pedeapsă se dă pentru evaziune fiscală?

Închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, sau amendă. Asocierea în vederea săvârșirii faptei de la art. 8 se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Plata prejudiciului schimbă aceste limite, uneori până acolo încât fapta nu se mai pedepsește deloc.

Se poate da amendă în loc de închisoare?

Da, într-o configurație anume. Dacă plata integrală se face până la primul termen de judecată, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, iar acolo unde prejudiciul recuperat e de până la 1.000.000 de euro se poate aplica amenda. Dacă drumul ăsta e deschis depinde de sumă, de moment și de art. 10 alin. (6).

Dacă plătesc prejudiciul, se închide dosarul?

În 30 de zile de la finalizarea controlului, la un prejudiciu de până la 1.000.000 de euro majorat cu 15%, da: fapta nu se pedepsește, iar organele competente nu mai sesizează organele de urmărire penală. Mai târziu, același efect costă 25% în cursul urmăririi penale și 50% în camera preliminară sau în judecată. Nu plătiți înainte de a verifica art. 10 alin. (6): o infracțiune anterioară din aceeași lege, în 5 ani, închide calea.

Când se prescrie evaziunea fiscală?

Potrivit art. 10^1, termenul curge de la data sesizării organului fiscal sau a organului de urmărire penală, nu de la faptă, și nu poate începe mai târziu de 10 ani de la comitere. Peste acest moment de plecare se aplică termenele generale din art. 154 din Codul penal. Data sesizării se ia din dosar.

ANAF a depus plângere penală împotriva mea. Ce urmează?

Procurorul începe urmărirea penală față de faptă, strânge documentele contabile și audiază persoane în calitate de martor. Raportul de inspecție nu e un verdict: se pot contesta și modul în care a fost calculat prejudiciul, și modul în care au fost obținute probele, iar încadrarea penală trebuie dovedită separat de constatarea fiscală.

Mi s-a pus sechestru pe conturi. Pot să îl contest?

Măsura în sine e obligatorie aici, potrivit art. 11 din lege, deci contestația se poartă pe întinderea ei. Art. 249 din Codul de procedură penală o leagă de un scop, iar un sechestru calibrat pe cifra din raportul de inspecție, nu pe prejudiciul dovedibil, trece de acel scop. Acționați din timp: conturile de operare sunt, de regulă, primele blocate.

Pot fi urmărit penal ca administrator pentru ce a făcut firma?

Da, iar cele două răspunderi merg în paralel. Societatea răspunde în temeiul art. 135 din Codul penal pentru faptele săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ei, iar asta nu înlătură răspunderea persoanei care a contribuit la aceeași faptă. Apărarea administratorului și apărarea societății nu sunt întotdeauna aceeași apărare.

Cine calculează prejudiciul și pot contesta cifra?

Prejudiciul se determină printr-o expertiză de specialitate, iar art. 10 alin. (2) dă suspectului sau inculpatului dreptul de a participa la efectuarea ei. Nu e o formalitate: potrivit Deciziei HP nr. 430/2025, neîntocmirea raportului atrage neregularitatea actului de sesizare și restituirea cauzei la procuror.

Am fost citat ca martor. Mă duc și iau avocat?

Duceți-vă și luați. Dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere, potrivit art. 118 alin. (4) din Codul de procedură penală. Martorul are dreptul să nu declare fapte care l-ar incrimina, iar probele obținute cu încălcarea acestui drept nu pot fi folosite împotriva sa în niciun proces penal. În dosarele fiscale, martorul e adesea la un pas de a deveni suspect.

Care e diferența dintre contravenția fiscală și infracțiune?

Scopul sustragerii de la îndeplinirea obligației. Nu orice neregulă fiscală e infracțiune: multe situații rămân administrative, oricât de mare ar fi suma. Unde cade linia asta e, de regulă, miezul apărării.

Ce am scris pe tema asta

Domenii conexe

Nu așteptați prima înfățișare.

Cine vă ajută încă din prima zi contează.

Scrieți-ne pe WhatsApp →